Mi-e rău..
Simt aceeaşi durere şi aceeaşi suferinţă în fiecare zi. Nimic din ce fac nu îmi aduce o stare de bine..
Realizez că tot timpul când rămân singură aş avea nevoie doar de un sprijin..
Am greşit enorm în fiecare gest şi în fiecare ceartă din nimicuri.. Acum însa sunt doar eu cu mine. Sunt doar o persoană care nu se încadrează în tipare. Sunt şi voi fi la fel de tristă tot timpul pentru nişte lucruri care nu depind de mine sau poate pentru care mă învinovaţesc singură. Mi-e atât de greu să fac faţă lucrurilor.. dar poate doar aşa mă maturizez. Nu contez pe nimeni şi nimic. Sunt doar eu..
Acum nu mai îndrăznesc să fiu draguţă cu nimeni pentru că nu vreau să îşi facă nimeni speranţe în privinţa mea şi nici să aştepte ceva de la mine de care poate nu sunt în stare.
În viaţa asta sunt prea multe diferenţe şi obstacole care nu mă lasă să privesc miezul problemei.
Dar nu are rost să lupt pentru ceva împotriva tuturor care pot doar să comenteze. Nu sunt în stare să ies şi mai mult în evidenţa. Poate că e doar o problemă de încredere şi încerc să înţeleg prea multe din simple cuvinte.
Nici măcar eu nu pot să mă accept aşa cum apar în faţa oglinzii.
Şi iar rămân fără cuvinte. Fără să pot să îţi explic nimic .. fără să îmi explic vreo ceva. Sunt doar eu cu mine..
